În psihologie se vorbește foarte mult de conceptul de ”umbră” și, probabil și din cauza denumirii în sine, această umbră e văzută, de cele mai multe ori, ca fiind negativă. Mulți percep conceptul de umbră ca fiind reprezentat de aspectele negative, întunecate, ascunse și inconștiente.
Însă lucrurile nu stau chiar așa.
Cu toții avem o umbră, o parte din noi unde am reprimat și ascuns aspectele noastre negative pentru a ne adapta cât mai bine în societate. Ce e bine să știm, însă, e că în acel colț ”umbros” al nostru se poate, la fel de bine, să avem ascunse și aspecte pozitive. Calități și lucruri pe care acum le considerăm bune însă care, într-un punct al vieții, ne-au cauzat suferință. Oamenii pot ajunge să își ascundă părțile lor afectuoase, trăsăturile ludice, cele altruiste sau cele vulnerabile – ducându-le în umbră și păstrând în exterior, în conștient, aspectele complementare ale acestora – opusul. Asta doar din pricina faptului că, într-un anume moment al vieții, e posibil ca o manifestare afectuasă, jucăușă sau altruistă a lor să nu fi fost primită conform așteptărilor și să fi cauzat suferință.
Cum suferința și durerea sunt, de cele mai multe ori, inacceptabile de om, atunci modalitatea cea mai bună de a le înlătura a fost aceea de a înlătura și substratul psihic și emoțional ce a condus acolo. (Ex: ”Am vrut să ajut însă am fost respins iar acum simt durere. Nu mai vreau să simt durere așa că, de acum, nu voi mai ajuta”. )
Deci, de dragul supraviețuirii, oamenii pot învăța să își ducă în umbră, în inconștient, și calități pozitive, benefice sinelui și conexiunii cu ceilalți. Și cel mai ușor mod de a-ți da seama ce calități ai ascunse în umbră și nu le manifești e să observi ce proiectezi pe ceilalți sau ce anume din exterior îți provoacă ție o reacție emoțională – ce anume din ceea ce vezi în ceilalți îți provoacă o emoție intensă. Acolo unde există reacție emoțională (deseori neînțeleasă), există un aspect ascuns în sine ce reacționează.
