“Cuvintele au putere – puterea să ajute, puterea să vindece sau puterea să rănească. Folosiți această putere cu grijă.”
A vorbi este o artă. O artă ce se învață practicând continuu.
Prin a vorbi, nu mă refer doar la actul de a articula cuvinte. Ci la întreaga artă a comunicării prin cuvinte., fie ele verbalizate sau scrise.
Cu toate că doar 7% din comunicare e verbală, restul de 55% fiind non-verbală (mimică facială și limbajul corpului) și 38% paraverbală (intonație, accent, timbru), omul trebuie să învețe toată viața să vorbească dacă vrea să fie înțeles.
Să învețe să vorbească în așa fel încât vorbele să-i transpună exact ceea ce vrea să transmită ca informație. Mai apoi, să învețe să vorbească în așa fel încât să își exprime sentimentele potrivite vis-a-vis de ceea ce vorbește sau de cel care-l ascultă. Iar în final, să învețe să vorbească pe înțelesul fiecărui interlocutor.
E o artă să știi să găsești cuvinte potrivite care să-ți exprime ce ai în minte și ce ai în suflet și să o faci în așa fel încât cel de lângă tine să înțeleagă fără să-i rămână loc de interpretări.
E artă să vorbești frumos și întreg, fără să îți fie frică, chiar dacă ceea ce spui poate să nu fie la fel de frumos sau de plăcut de auzit. Sau să vorbești tot atât de frumos pe cât e ceea ce ai vrea să spui.
Învățăm cuvinte devreme. Dar să le așezăm și să le spunem la momentul potrivit omului potrivit învățăm toată viața.
