Conceptul de ”vindecare a traumei” care tot circulă excesiv în online de câțiva ani încoace e atât de greșit înțeles adesea, motiv pentru care atâția oameni ajung să alerge după himere și iluzii fără să-și dea seama căutând o perfecțiune ce nu există.  

Să vă explic pe scurt și de ce: 

1. ”Trauma” e încă înțeleasă de unii ca fiind evenimentul negativ care s-a întâmplat unui om sau unui colectiv. 

Dar trauma NU E EVENIMENTUL. E ceea ce se întâmplă în interiorul individului, în psihicul său ca urmare a întâmplării evenimentului. Astfel, trauma e un proces intern subiectiv și diferă de la om la om. Astfel, de exemplu, o sarcină poate fi o traumă pentru o femeia care nu și-a dorit un copil și poate fi cel mai minunat lucru pentru o femeie care a intenționat asta. La fel, o despărțire poate fi o traumă pentru un individ care nu și-a dorit ruperea relației, și o eliberare pentru cel care a inițiat-o. 

2.Termenul de ”vindecare” e înțeles ca ”a face să dispară”.

Adică mulți gândesc că a vindeca o traumă înseamnă a nu o mai avea. 

Dar poți să negi și să faci inexistent ceva ce clar s-a întâmplat?  Evident că nu. Trecutul e un fapt care s-a întâmplat și nu mai poate fi schimbat, reacția noastră interioară și ea la fel – s-a întâmplat și nu mai poate fi schimbată. A fost. Ce schimbi e percepția mentală și sentimentul din emoțional al evenimentului + mecanismele survenite ca adaptare în urma acestora.

Această ”vindecare” e, de fapt, un proces compus din a vedea +  a altera (prin lucru cu partea emoțională) + a controla de acum înainte până la modificarea mecanismului + a alege mai conștient.

Ce facem deci, de fapt, când ”vindecăm” traumele:

1. Le identificăm, acolo unde ele nu sunt cunoscute. 

Dacă traumele majore (precum abuzul sexual sau moartea cuiva drag) sunt evidente și știm clar că ne-au impactat și vrem să lucrăm în privința asta, micro-traumele sau cele din copilăria mică (unde partea cognitivă nu era gata dezvoltată) pot fi neștiute planului cognitiv. Astfel, oamenii vin în terapie din cauza faptului că au un comportament vizibil incongruent cu interiorul lor pe care ar vrea să îl schimbe și nu înțeleg de ce nu reușesc 

sau fiindcă anumite emoții îi copleșesc uneori în mod nepotrivit și habar nu au de ce e așa. În astfel de cazuri trebuie identificat ”de ce-ul”, adică ce eveniment și-a lăsat amprente atât de puternice încât controlează individul. 

2. Le procesăm, simțindu-le și punând o nouă lumină asupra lor. 

Procesarea înseamnă atât o analiză mentală pentru a căpăta o nouă percepție asupra evenimentului, pentru a vedea și celelalte fațete existente, dar și a simți din nou emoțiile de atunci – de data asta într-un altfel de cadru, unde vom simți și emoții noi ce le vor altera pe cele vechi. Practic se produce înțelegerea și transformarea atât pe plan emoțional cât și cognitiv ale evenimentului intern. Iar transformare nu înseamnă dispariție 🙂 

3. Le purtăm cu noi conștient, de aici înainte. 

După ce ai aflat ce complexe emoționale ai și ce credințe veneau la pachet cu acestea, după ce ai văzut ce cari cu tine, ce impact a avut asupra ta un anumit eveniment, cum arată și cum se simte în detaliu ”trauma”, ai căpătat deja o mai bună cunoaștere asupra psihicului tău. Practic ai făcut cunoștință cu trauma și mecanismele generate de ea, cu interiorul tău, cu modul în care are nevoie să fie tratat, cu modul în care te-a influențat atâta vreme etc. Cu această cunoaștere mergi mai departe și, de-aici înainte, nu trauma te controlează pe tine ci tu pe ea. 

Ce nu știi te controlează, ce știi controlezi. 

Evident, cu răbdare, compasiune, blândețe, determinare și exercițiu. 

Rezumând, deci, vindecare înseamnă, mai degrabă, a vedea + a integra. În niciun caz a face să dispară. 

Mai adaug că ai putea chiar să folosești trauma în avantajul tău în foarte multe cazuri, dar despre asta într-o altă scriere.