psihologie

Librăriile și internetul au devenit, literalmente, o groapă de gunoi, o sursă sigură de bani pentru cei cu har în oratorie și o sursă de pierdere a timpului și spălare a creierului pentru cei mai puțin norocoși. Au devenit locurile unde fiecare știe mai bine și fiecare are ceva de spus. Și restul, bieții de noi care nu știm cum să fim bine dar parcă ne dorim, căutăm cu toată setea acea ”fericire” despre care se tot vorbește., ascultăm în stânga și în dreapta, ne abonăm la toate canalele, comandăm zeci de cărți la reducere, cumpărăm masterclass-uri și poate-poate găsim și noi ce alții par că știu cu desăvârșire.

Despre trauma abandonului am auzit cu toții, probabil, dar cât de clar îi înțelegem implicațiile, cum știm s-o recunoaștem la noi sau la ceilalți și…

La nivel pragmatic și științific, dincolo de tot ce ține de spiritualitate și energii și astre și ce mai vreți, bias-ul de confirmare e mecanismul psihologic care stă în spatele ideii de ”manifestare” și în spatele ”legii atracției” și tot ce mai circulă de felul ăsta.

Atunci când părinții au propriile lor planuri, propriile lor probleme nevăzute și nerezolvate, toate acestea sunt, mai departe, plasate (direct sau indirect) pe copil, iar acesta devine responsabil peste măsura sinelui său. Devine responsabil în mod inconștient și fără drept de apel, făcând din asta principalul său scop, fiindcă un copil are nevoie de părinți compleți și bine pentru a putea supraviețui și el alături de ei. Astfel, se face responsabil fie să împlinească nevoile unuia dintre părinți, fie nevoile relației dintre părinți. Adică lipsurile mamei, ale tatălui sau ale relației dintre mama și tata.

Acest proces se numește contraidentificare și apare în raport cu un model parental perceput ca fiind amenințător și e mecanismul psihic prin care un individ se apără împotriva unor emoții neplăcute sau generatoare de suferință. Astfel, acesta alege să se construiască în opoziție cu părintele care prezintă una sau mai multe trăsături negative cum ar fi autoritatea excesivă, agresivitatea, violența, intruziunea, deprimarea, abandonul, incestul.

 Două tipuri de parenting Cum cu toții suntem fie părinți, fie foști copii, fie ambele simultan – iar eu lucrând deja cu mulți – nu…

M-a întrebat cineva ”nu crezi că e ipocrit ca un psiholog fără copii, de exemplu, să ajute sau să dea sfaturi unui om cu copii? Ce știe el?”.

Și-am să scriu și-aici scurt despre asta, fiindcă vorbim despre niște argumente și întrebări pe care le-am auzit des.

Imaginați-vă că un om vrea să ajungă cu mașina din punctul A în punctul B. Și, pe drum, la un moment dat, martorul de combustibil…

Cum recunoști o persoană care a suferit de abuz emoțional și e afectată în prezent de asta: 1. Tinde să ia adesea vina asupra sa…

Încercați să nu mai diminuați și să nu mai minimizați niciodată suferințele sau supărările persoanelor din jurul vostru. Oamenii ar trebui să înțeleagă că, oricât…

Chiar dacă nu sunt părinte, vorbesc din postura unui copil – copil de aproape 30 de ani. Din experiența mea și a altor ”copii” care…