Toate relațiiile interumane, fie ele de prietenie sau de cuplu, sunt bazate pe schimburi inconștiente de nevoi și au tot timpul o dinamică fluctuantă de ”giver” – ”taker”: ”cel care dă – cel care ia”, fie că ne place asta sau nu.
În toate parteneriatele care se bazează pe dragoste, fiecare dintre protagoniștii relației ia de la celălalt diverse lucruri care îi îndeplinesc, pe rând, nevoile de la un moment dat, pe termen mai scurt sau mai lung (nu ne referim aici la lucruri materiale).
O dinamică echilibrată și ideală este atunci când ambii parteneri primesc și oferă într-un mod aproximativ egal sau într-un mod în care ambii sunt satisfăcuți atât cât au nevoie, în așa fel încât relația să fie armonioasă. Armonia se mai păstrează și în cazurile în care raportul nu este tot timpul constant, însă modul în care aceasta fluctuează echilibrează rezultatul pe parcurs. Astfel, pot exista perioade scurte în care cineva dă mai mult, celălalt mai puțin, rolurile schimbându-se însă la timp, cât încă nu s-a epuizat energia și astfel nu apar frustrări sau diferențe deranjante.
De foarte multe ori însă, raportul dintre cel care dă și cel care ia este departe de a fi echilibrat, unul dintre parteneri primind continuu de la celălalt lucruri care îi împlinesc nevoile și fiind constant satisfăcut, celălalt partener oferind continuu dar fiind privat de la a-și împlini nevoie personale. Cazuri de genul acesta se întâlnesc destul de des, mai ales în relațiile în care unul dintre parteneri are un stil de atașament dependent.
Dependentul va tinde să ofere constant din nevoia de aparținere, de acceptare și din frica de a nu fi părăsit, acceptând inconștient să se concentreze mai mult pe nevoile partenerului decât pe ale sale.
Finalitatea sau rezolvarea cazurilor dezechilibrate din această perspectivă poate apărea sub mai multe forme, însă de multe ori este una cu urmări negative pentru ambii parteneri.
Cazurile fericite sunt acelea de conștientizare și reparare mutuală (adică partenerii se ajută reciproc) fiindcă, deși la o primă impresie doar unul dintre parteneri are de suferit, realitatea emoțională arată altfel. Asta deoarece oamenii nu vor trăi foarte mult timp cu nevoile neîmplinite. Sub o formă sau alta, prin sine prin alți oameni sau prin activități, fiecare va face tot posibilul pentru a ajunge într-o stare de echilibru, împlinire și liniște.
În general, tot ce ne înconjoară, ce ține de umanitate și natură, are tendința să meargă spre echilibru. Nimic nu poate exista pentru o perioadă lungă dacă are o componență dezechilibrată.
Este important, deci, să cunoaștem foarte bine oamenii cu care interacționăm, să fim atenți la ce schimburi putem face, la care sunt nevoile noastre principale și care sunt ale celorlalți, cât putem da, cât avem dreptul să primim/ să luăm etc. pentru a nu ne epuiza pe noi și pe cei din jurul nostru.
Conștientizarea și analizarea constantă a sinelui și a celor din jur sunt necesare pentru a putea să ne păstrăm, pe cât de mult timp posibil, într-o stare de echilibru.
