La limita dintre mit și realitate
Dacă sunteți aici, înseamnă că ați manifestat niște informație… (hă)
…sau probabil ați dat și-un click - deci ați acționat cu intenție :).
Care-i treaba cu manifestatul ăsta? E ca o rugăciune? Sau se deschid portaluri energetice? Poate toată lumea sau doar unii mai iluminați?
Ei bine ..
La nivel pragmatic și științific, dincolo de tot ce ține de spiritualitate și energii și astre și ce mai vreți, bias-ul de confirmare e mecanismul psihologic care stă în spatele ideii de ”manifestare” și în spatele ”legii atracției” și tot ce mai circulă de felul ăsta.
Distorsiunea cognitivă și bias-ul de confirmare
În termeni simpli, bias-ul e mecanismul prin care dacă tu crezi ceva, vei vedea și observa în special lucrurile care îți confirmă acel ”ceva”.
Mai detaliat: bias-ul de confirmare e tendința oamenilor de a acorda o atenție deosebită (sau de a da mai multă greutate) informațiilor care le confirmă convingerile sau așteptările preexistente, ignorând sau minimizând informațiile care le contrazic. Fenomenul poate avea un impact semnificativ asupra procesului de luare a deciziilor și asupra modului în care oamenii interpretează informațiile, evident.
Deci.. acest bias e cel care te face să-ți întărești progresiv și ideile (negative sau pozitive) despre sine sau despre ceilalți sau despre viață, în general.
”Manifestăm” și binele dar și răul
Problema bias-urilor e că pot apărea atât în urma propriei alegeri, cât și în urma lucrurilor spuse de alte persoane semnificative. Și se instalează ca fiind credințe ce, mai apoi, devin convingeri.
Astfel, dacă la un moment dat în mintea ta a fost implementată ideea că nu ești suficient de bun, de exemplu, (poate ți s-a zis sau arătat în mod repetat de către figurile importante), atunci natural tu te vei îndrepta spre situații și contexte care îți vor confirma bias-ul și credința că nu ești suficient de bun. Și nu vei crede prea ușor contrariul. Mecanismul ăsta ne afectează, deci, și backround-ul traumatic, ducându-ne adesea spre retraumatizări.
Revenind…
”Manifestăm” sau acționăm?
Exact la fel, dacă îți setezi mental că poți face un anumit lucru sau că o realitate e într-un fel anume, vei căuta constant dovezi (și vei acționa, cel mai probabil) în direcții care să îți confirme ceea ce tu crezi. Bine, partea cu acționatul e, mai degrabă, ceva de dorit - și de fapt de aici vin, în final, rezultatele ”manifestării”.
Altfel, dacă, manifestatul e doar ”vrut fără făcut”, cum spunea cineva - nu, nu va funcționa. Iar alea care funcționează (din spusele oamenilor) sunt, cu siguranță, coincidențe sau urmări ale unor acțiuni uitate și nemenționate.
Bias-urile sunt ”foarte umane”, să zic așa, cu toții le-avem ca mecanism și le punem în act, inconștient. Problema la ele e că sunt și bune și rele (ca mai tot pe lumea asta, dacă-mi permiteți). Adică ne pot împământeni și lega de niște convingeri extrem de nocive și negative pentru sine și dezvoltare, dar pot să ne ajute și să trecem peste bariere.
Ca orice altă armă psihică, dacă știi c-o ai, poți să decizi și cum o folosești, în detrimentul sau în favoarea ta.
Înlănțuirea e cam așa:
convingere - interpretarea realității (prin filtru biasat) - emoție - sentiment - comportament/acțiune.
Un exemplu în care voi extrapola de dragul înțelegerii:
Să zicem că m-am hotărât să manifest că… devin deștept:
convingere: sunt deștept.
interpretarea realității: voi căuta în memorie + voi merge constant către persoane și în cercuri care mă consideră deștept (eventual persoane mai puțin dezvoltate cognitiv decât mine)
emoție: bucurie
sentiment: fericire
comportament 1: mă voi afișa și voi vorbi ca și cum sunt inteligent.
Și dacă, în fond, nu prea sunt, voi fi doar un semidoct - însă nu voi ști asta 🙂
comportament 2: voi învăța și aprofunda domeniul unde vreau să fiu considerat inteligent.
Și abia aici e posibil să-ți iasă real ”manifestarea”.
Poți, deci, fie să te-adâncești în minciună de sine, fie să folosești asta ca să demontezi niște limitări mentale iraționale sau nejustificate.
În concluzie.. grijă la manifestat - fiindcă altfel se poate ajunge la delir, nebunie sau ultra-pozitivism deconectat de realitate.