Minim 90% din cărțile și podcasturile de self-help/dezvoltare personală ar trebui să fie interzise sau, cel puțin, marcate undeva ca redundante, inutile, adesea false sau incomplete. Dar mai ales ar trebui să fie marcate ca ”nociv pentru sănătatea ta psihică și emoțională”.
Ironic. 🙂
Contradicții și minciuni filmate 4k sau cu o copertă promițătoare
Nu e greu de observat cât de mult a explodat industria asta în ultimii ani. Rafturile de self-help din librării au devenit din ce în ce mai mari, mai atrăgătoare și mai colorate. De podcasturi nu mai zic - toata lumea are unul și toți invitații au o părere.
”Eu cu cine votez?” se întreabă consumatorul după câteva videouri sau câteva cărți. Că parcă una-ți zice să te iubești pe tine, alta zice să îi iubești pe ceilalți, una zice să fii flexibil, alta zice să ai multe limite, una zice de energie și fizică cuantică, alta zice că nu există, una zice că ai traume, alta zice că traumele nu contează, și-așa mai departe, lista de contradicții ar putea fi infinită.
Librăriile și internetul au devenit, literalmente, o groapă de gunoi, o sursă sigură de bani pentru cei cu har în oratorie și o sursă de pierdere a timpului și spălare a creierului pentru cei mai puțin norocoși. Au devenit locurile unde fiecare știe mai bine și fiecare are ceva de spus. Și restul, bieții de noi care nu știm cum să fim bine dar parcă ne dorim, căutăm cu toată setea acea ”fericire” despre care se tot vorbește., ascultăm în stânga și în dreapta, ne abonăm la toate canalele, comandăm zeci de cărți la reducere, cumpărăm masterclass-uri și poate-poate găsim și noi ce alții par că știu cu desăvârșire.
Dacă răspunsul e într-o carte sau într-un podcast, de ce mai există restul?
Dacă o carte sau un podcast ar avea răspunsurile bune, vă întreb, oare nu s-ar opri toată literatura și tot internetul acolo? Oare dacă, după ce citim acea carte cu titlu excepțional și răspunsurile secretelor vieții/relațiilor/fericirii și cum să le pui în practică în 5 pași n-ar fi toată lumea apoi bine? Și dacă ar fi bine n-ar mai avea nevoie, deci, să cumpere mai departe. N-ar mai avea nevoie să asculte și un alt podcast. Pentru că hei, gata, am deslușit misterele vieții.
Totuși nu se întâmplă așa. Rafturile rămân în continuare pline, lunar apar titluri noi și mai captivante, podcasturi cu informații revoluționare și alte bazaconii care promit că te vor ajuta să reușești ce n-ai reușit până acum, în tot consumerismul tău de informație.
De tabere, masterclass-uri, cursuri înregistrate, psihologie de buzunar, reels-uri și tik-tok uri cu răspunsuri complete și scurte nici nu mai zic.
Secolul în care știința sufletului și-a psihicului a devenit o armă a consumerismului, creatoare de indivizi ego-centriști care au limite dar nu mai au bun simț și flexibilitate mentală
Nu pot decât să privesc cu amar că un domeniu care ar trebui să aibă grijă de sufletul omului, de sănătatea sa completă, nu face decât să înrăutățească, să aducă mai multă confuzie sau, mai rău, să creeze indivizi egoiști, plini de sine, care cred că ”ACUM ȘTIU” și care se folosesc de asta în momentul în care îi rănesc pe ceilalți.
Pentru că asta face iluzia cunoașterii - oferă oamenilor gândul că ar fi atotputernici și atotștiutori. Însă accentuez ”iluzie” fiindcă, cel mai adesea, fix asta este - o iluzie. Și asta din cauza faptului că oamenii care vor căuta răspunsuri și ajutor de unii singuri în surse total obiectuale precum cărți și video-uri uită un lucru esențial: ei mereu vor căuta și se vor îndrepta către informații care nu fac altceva decât să le confirme ceea ce ei vor să audă. Și în felul ăsta problematicile comportamentelor și vieților lor nu vor face decât să se mențină sau să se întărească.
Mai exact, un om care are senzația că a avut numai parteneri ”toxici” își va alege în librărie doar cărți care vor vorbi despre ”capcanele oamenilor toxici” și altele din registrul ăsta care doar îi vor întări convingerile că el a fost perfect și celălalt nu. Un om care are senzația că este ”people pleaser” se va duce și va căuta cărți care îl vor învăța cum să nu mai ofere nimic și cum să se concentreze pe nevoile proprii - neștiind că, de fapt, people pleasing-ul e doar un mod vulnerabil de narcisism prin care primordial tot nevoile sale sunt, real, în focus. Și astfel el doar se va îndrepta spre celălalt spectru, al narcisismului grandios, unde totul va fi despre el.
Sunt doar două exemple care să vă ajute să înțelegeți de ce o carte aleasă pe premise subiective nu va face altceva decât să dea o altă formă problemelor existente, însă cu iluzia că acestea nu mai sunt probleme, ci sunt ”cel mai bun mod de-a fi”.
Cu alte cuvinte, cercul nesfârșit de nevoie de-a ști ”adevărul” și întărirea unui adevăr incomplet sunt principalele două probleme ale unui consum excesiv și eronat de cărți, podcasturi, cursuri cu răspunsuri în 5 pași simpli și-așa mai departe.
Despre auto-etichetare și auto-diagnosticare eronată am mai menționat.
Cele mai grele întrebări au cele mai vechi răspunsuri - trebuie doar să știi unde să te uiți
Complet contraintuitiv aș dori tuturor oamenilor să citească cât mai puțin, să consume cât mai puține materiale de dezvoltare/self help/psihologie. Lucrurile nu sunt atât de simple pe cât le face industria să pară, dar nici atât de împrăștiate precum reiese din multitudinea de perspective existente.
Câteva cărți cu informații de bază despre dezvoltarea copiilor, modul de operare al traumei, schemele cognitive, ceva neuro-psihologie și înțelegerea triadei emoție-gând-comportament și legătura cu corpul sunt suficiente pentru o perspectivă în ansablu și oferă trusa de prim-ajutor perfectă pentru orice situație. Aș menționa și ceva psihanaliza, însă acolo e deja un lux.
Apoi, un terapeut potrivit și ceva lucru real pentru a învăța complet și exact și cum să aplici și să integrezi tot ceea ce înveți - pentru că, exact cum am spus mai sus, atunci când acționezi complet singur vei fi, inevitabil, biasat de convingerile deja existente în conștientul și subconștientul tău. E nevoie de un alt om bine pregătit și complet obiectiv care să îți ofere o oglindă completă, nu doar pe bucăți.
Iar mai departe să trăiești. Conștient și întreg, cu atenție atât în afară cât și înăuntru, cu compasiune pentru tine și ceilalți și cu siguranța că niciodată nu vei atinge perfecțiunea. Și, mai mult, cu certitudinea că dacă ai citit 50 de cărți iar altul doar 5, nu te face cu nimic mai bun - mari șanse să te facă doar mai egoist, mai orb sau mai confuz.
Fiindcă informația e mâncare pentru creier. Și aici se aplică același principiu ca mâncarea pentru corp. Degeaba ai asimilat doar 1000 de kcalorii într-o zi dacă acele calorii vin din ciocolată sau junk-food. La fel, degeaba citești și asculți multe, dacă informațiile sunt greșite, incomplete și asimilate în manieră părtinitoare.