Când vorbim despre o relație de orice tip, vorbim despre 3 entități - cei doi membri și relația. Eu, tu și relația.
Pentru ca fiecare persoană dintr-o relație să fie bine, trebuie, înainte de toate, ca fiecare să fie suficient de independentă încât să se poată susține pe sine din orice punct de vedere.
Cu alte cuvinte, nu e responsabilitatea niciunuia dintre protagoniști să îl îngrijească pe celălalt (fizic, material sau emoțional) - excepție făcând doar relația părinte-copil, atât cât copilul nu e complet dezvoltat încă.
Fiecare *trebuie* să poată face asta pentru sine - fiindcă asta înseamnă o dezvoltare completă și sănătoasă. Grija de sine, iubirea de sine și auto-reglarea sunt primordiale pentru fiecare individ și asta îi dă mai departe posibilitatea de a avea relații frumoase și sănătoase.
După ce posibilitatea e atinsă (adică cele de mai sus sunt îndeplinite), ajungem și la existența relației. Iar cum relația e o entitate conceptuală, ea va exista doar atât cât membrii relației o vor face să existe. Și așa CUM o vor face ei să existe.
Mai exact, dacă a avea grijă de un prieten sau de partener nu e de datoria celuilalt, a avea grijă de o relație este mereu de datoria ambilor protagoniști. Fiindcă relațiile viabile, reale și sănătoase sunt bidirecționale.
Iar în funcție de tipul relației (de prietenie, de familie sau romantică) protagoniștii au diferite lucruri de făcut pentru a o menține
În relațiile romantice sau de prietenie aici apar cele mai multe încurcături - unii dorindu-și ca celălalt să facă lucruri pentru el, unii spunând că nimeni nu trebuie să facă nimic pentru celălalt, unii spunând că nu e rolul lor să le poarte de grijă celorlalți etc. - dar cu toții uitând că a face lucruri pentru relație e, de fapt, ce contează și ce *trebuie* atâta timp cât relația este dorită.
Iubirea matură este, într-adevăr, ne-egoistă: nu cere, nu condiționează, nu pedepsește și oferă libertate.
Relația matură, însă, nu există doar pe bază de iubire - fie că ne place, fie că nu. Ea are o grămadă de nevoi ca să poată fi păstrată și să rămână autentică, dinamică și benefică amândurora. Nevoile sunt, mereu, stabilite de membrii ei în funcție de tipul relației. Iar atunci când contribuțiile într-o relație sunt aduse în mod inegal, când așteptările nu sunt cunoscute sau sunt divergente sau nu sunt luate în seamă, asta va influența constant celălalt membru.
Iar dacă astfel de situații nu sunt tratate la timp și remediate, relația se va altera până la o eventuală disoluție.
Oamenii au nevoie de relații pentru a fi fericiți - știm asta deja din atâtea studii - dar și relațiile au nevoie de oameni care să le îngrijească pentru a exista frumos și pentru a aduce mai mult bine decât rău în viața tuturor.